Paul Gauguin (1848-1903) a fost un pictor postimpresionist francez, deopotriva aventurier și geniu, care a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne si fauvismul. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a creat opere extraordinare, ce redau cu intensitate viziunea sa extrem de senzuală asupra vieții.

A fost ofiter secund pe un vas comercial, a calatorit 13 luni in jurul lumii, apoi a lucrat ca functionar de bursa, iar in 1883 paraseste lumea finantelor, isi neglijeaza familia (sotia olandeza si cei 5 copii) si decide sa-si consacre intreaga energie picturii. In octombrie 1888, Gauguin sosește la Arles, la Van Gogh, cu care se imprieteneste repede, insa la fel de repede aceasta relație de prietenie se deteriorează. După o ceartă violenta, Van Gogh își taie o ureche, iar Gauguin se întoarce la Paris.
Gauguin visează la un atelier la tropice si alege Tahiti, “pământ al extazului, al liniștii și al artei”, astfel ca in primăvara anului 1891 se muta in Polinezia Franceza și începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are numeroase legături amoroase. În septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa. Aici își construiește celebra “Casă a plăcerilor”, unde va locui cu noua sa vahine.

De-a lungul timpului, Gauguin a dezvoltat un stil decorativ spectaculos cu tonuri de culoare violentă și forme simplificate, stil pe care el însuși îl caracterizează cu termenul “sintetism”, adica o încercare de reunire sintetică a aparenței exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului.

Photo credits: Wikipedia