Am cunoscut-o pe Adela Parvu cand am debutat in presa, la revista Domus. Din acel moment, am fost colege si ne-am intersectat de mai multe ori, lucrand si lansand impreuna, ea ca redactor-sef, eu, ca marketing & PR, aproape toate revistele de home & deco care-au aparut pe piata, cu cateva exceptii.  Pe parcursul anilor, intre publishing meetings, strategii, lansari, brainstormings, constructii de standuri la targuri, stat in genunchi si pictat pereti de rigips cu flori ciclam sa se potriveasca cu fotoliile de la Ligne Roset (care-mi placeau mie) si urcat gazon pe pereti (ca asa era viziunea Adelei), rasete, discutii in contradictoriu, ne-am imprietenit. Nu genul de prieten la un coffee sau weekend brunch, ci acea prietenie metamorfozata din parteneriat, din echipa, din sprijin reciproc si multi ani de munca si performanta de ambele parti, impreuna si separat. Fara lipsa de modestie, asta este un adevar. N-am fost mereu de acord si ne-am contrazis de nenumarate ori, pana ajungeam amandoua la aceeasi concluzie si eram convinse in sinele nostru ca ceea ce porneam sa facem avea sa fie altceva, mai bine, mai frumos, mai destept si mai outstanding decat ce facuseram pana atunci. Dap, creativitatea dintre perfectionism si nebunie.

In primavara lui 2010, in aprilie, cea de-a doua eruptie a vulcanului islandez cu nume imposibil, Eyjafjallajökull, care a provocat serioase intreruperi ale traficului aerian, ne-a prins la I Saloni Milano, cel mai mare targ de design din lume, asa ca, dupa inchiderea expozitiei, am avut un binemeritat ragaz de aproape o saptamana, sa colindam pe strazile din Milano, sa vorbim cu milanezii (mai ales Adela) si sa stam in Piazza del Duomo la multe gelato, proiectand o aniversare pentru atunci cand vom avea 60 de ani si taioare Chanel, tot acolo.

Timpul a trecut si ne-am dat seama ca pana atunci, mai avem niste aniversari de celebrat, nu spun cati ani, caci, vorba Adelei, sunt “discreta si cocheta”. Asa am ajuns, in prima saptamana de ianuarie 2020, la Palatul Suter, mai ales ca ne propusesem demult sa dormim o noapte intr-un hotel din Bucuresti, pentru o experienta de turist in orasul in care locuim.

Asta pe de-o parte, iar pe de alta parte, ca o continuare a seriei noastre de calatorii in strainatate si prin tara, cand am stat prin diverse hoteluri, obisnuite, de lux, ciudate, inedite, cu wow factor sau fara. Doar in cele 2 saptamani ale press trip-ului din Tunisia – o experienta absolut fabuloasa – am stat in vreo 10 hoteluri, spre disperarea mea, care nu mai reuseam sa-mi scot frumos hainele din valize pe umerase, asa cum obisnuiesc, si spre amuzamentul Adelei, care, in plus, pana ieseam eu din baie si terminam sa ma demachiez, dormea dusa, asa ca n-aveam nici la cine sa ma vaiet ca iar am lucrurile gramada-n bagaj si ma impiedic de el, la propriu.

Adela este foarte creativa,  plina de energie si extrem de matinala, iar dupa ce si-a lansat blogul, a devenit si mai matinala, in sensul ca, in calatoriile noastre cand imparteam camera de hotel,  adesea ma trezeam la 5 dimineata in zgomot de taste,  ea scriind al doilea articol, dupa ce-l postase deja pe primul. Odata eram la Ana Hotels din Eforie Nord, la Spa, va imaginati ce relaxata m-am trezit cu noaptea-n cap, pe la 5.30 trecute fix?!… Daaar, dupa pranz, i-am facut rezervare la vreo 3 proceduri de masaj cu namol de Techirghiol si terapie acvatica salina, care-au linistit-o si i-au adus acea moleseala placuta ce trage la somn, care, Slava Domnului, a durat pana a doua zi dimineata la ora 9, caci da, ii ascunsesem si laptopul seara.

Sejurul nostru la Suter Palace a inceput cu o sesiune generoasa de sauna uscata si aromaterapie cu uleiuri esentiale de portocala, unde-am facut detox prin toti porii si toate vorbele ce se adunasera in cele cateva luni de cand nu ne-am intalnit.

Statutul de Heritage Boutique Hotel de 5 stele are un fundament istoric bogat, cladirea din Dealul Filaretului fiind finalizata in 1906, la initiativa Regelui Carol I de a dezvolta zona respectiva, de catre doi arhitecti elvetieni, Édouard Redont și Gustav Suter, care au creat o bijuterie arhitecturala in stil neoclasic cu influente brancovenesti. Micul palat cu 17 camere si apartamente, fiecare cu un design unic, reprezinta un concept de ospitalitate contemporană de 5 stele într-o cladire de patrimoniu istoric, îmbinând armonios trecutul cu prezentul.

Amenajarea interioară este la standardele unei lucrări de artă arhitecturală: au fost utilizate cele mai prețioase și rezistente materiale precum podele din marmură și granit din Spania și America de Sud, boiserie executată de artizani italieni ce îmbracă pereții în lemn de nuc, vișin și cireș, cămine mari în marmură și piatră specială, candelabre prețioase din cristalele de Murano, Strass sau Svarowski, tapete personalizate, foiță de aur, mătase, catifea, broderii.

Cina in Restaurantul Gramont de la parter, cu vedere panoramica peste oras a fost delicioasa (meniu de fine dining, semnat de Masterchef Henrik Sebok) si acompaniata din belsug cu sampanie, asa cum se cuvine la o aniversare care se respecta 😉

Sampania a mers cu noi in camera si a insufletit depanarea amintirilor si a povestilor pana tarziu in noapte, asa ca a doua zi am cerut micul dejun in pat, fiind noi cam adormite sa coboram in restaurant.  Decorul camerei twin in care-am stat, in culori pastel, este cochet, punctat de dantela fina si superba a perdelelor si greutatea moale si pretioasa a catifelei din draperii, perne si tapiserii.

Dupa al doilea rand de cafele, cand vorbele se mai terminasera si gandurile se trezeau, ne-am dat seama, aproape simultan, ca am invatat multe una de la alta si ne-am modelat personalitatile, speram noi, in mai bine.

Cam asta a fost povestea celor doua prietene, care, pasionate de design, si-au celebrat aniversarea in decorul clasic si stralucitor al unei cladiri istorice din Bucuresti. To be continued.

PS. La multi ani creativi si colorati, Adele!

 

Photo credits: arhiva personala Ruxandra Chiurtu, Adela Parvu, Palatul Suter