Delta Dunarii este unul din acele locuri binecuvantate unde natura ne permite sa-i admiram salbaticia in toata frumusetea si plenitudinea sa, intr-un peisaj ireal: salcii cu trunchiurile cufundate in apa si coroane imense ce se imbina in tunele de un verde crud, nuferi albi si galbeni ce plutesc in voie, cu florile deschise catre soare, pasari gratioase, majoritatea specii rare, ori broaste care canta-n legea lor brotaceasca prin aerul jilav.
De fiecare data cand merg in Delta am senzatia intalnirii cu un ambient primordial, a carui autenticitate sterge obiceiurile urbane si-mi da noi repere, firesti, normale, simple, prin care redescopar bucuria de a fi. Probabil tocmai de aceea, intotdeauna mi-e dor de Delta Dunarii. Mi-e dor de liniste si simplitate.
Se zice ca luna mai e cea mai buna perioada de mers in Delta, deoarece pasarile sunt mai active decât oricând, vin aproape, stau pe canale, se hrănesc frenetic, asa ca se pot vedea din plin pelicani, lebede, egrete, stârci si lișițe. Tot in mai, apa e mare si aproape totul se transformă într-un mirific ținut lacustru, peste care domnesc linistea si soarele lenes din cerul albastru clar.
Iar daca vreți să stați undeva, sub un acoperis de stuf, dar cu siguranța confortului, piscină, vinuri alese atent și bucătărie tradițională savuroasa, o alegere buna ar fi Doi Căpitani din Crișan, pensiunea cocheta aflata pe malul drept al Dunarii.
Photo credits: Doi Capitani