Daca ati iesit la plimbare prin Jardins du Trocadéro si vreti sa completati incursiunea pariziana cu repere celebre de haute couture si art de vivre, atunci luati-o agale pe malul Senei catre Pont de l’Alma, pana ajungeti in Avenue Marceau. Aici, pe un colt, se afla o cladire impozanta din secolul XIX, ce poarta un logo iconic: Yves Saint Laurent.

Muzeul Yves Saint Laurent din Paris expune lucrările couturierului în incinta legendară a fostei sale case de haute couture, alternând între expoziții retrospective și expoziții tematice temporare. Este situat în legendarul hôtel particulier din Avenue Marceau 5, unde Yves Saint Laurent a petrecut aproape treizeci de ani proiectându-și colecțiile din 1974 până în 2002. Aceeași clădire servește ca sediu al Fundației Pierre Bergé – Yves Saint Laurent.

MuséeYves Saint Laurent Paris este primul de această amploare dedicat operei unuia dintre cei mai mari couturieri ai secolului al XX-lea care s-a deschis în capitala modei, cu accent atât pe geniul creativ al designerului, cât și pe procesul de proiectare a unei colecții de haute couture. Dincolo de ambițiile monografice, muzeul caută să abordeze istoria secolului al XX-lea și tradițiile de modă de lux care însoțeau un mod de viață ce nu mai există.
Este ca o bijuterie expusa  într-un conac elegant din secolul al XIX-lea, un omagiu etern adus lui Yves Saint Laurent, bărbatul ale cărui creatii au schimbat felul în care se îmbracă femeile, fiind totodata și un omagiu pentru orașele și culturile care l-au inspirat.

Pentru a crea un context în care să poată fi vizualizată opera lui Saint Laurent, domnul Bergé a cerut unui vechi prieten, designerul de interior Jacques Grange, care decorase casa de modă în anii 1980, precum și mai multe case ale domnului Saint Laurent, sa refaca planul etajului din Avenue Marceau pentru a include studioul domnului Saint Laurent, care s-a pastrat astfel neatins, deschis spațiului public.

Decorul original opulent realizat de domnul Grange in foaier și anticamera rotundă alăturată a inclus un covor imprimat moiré verde-mușchi, perdele de catifea smarald, iluminare cu candelabre masive de cristal și foite de aur. „Yves m-a sunat pe atunci și mi-a spus: Știi ce vreau, Jacques: oglinzi și candelabre, ca în „Frumoasa și Bestia ”, versiunea filmului suprarealist al lui Jean Cocteau din 1946 al basmului, povestea Mr. Grange.
El a reîmprospătat decorul în aceste zone, iar acum salonul este punctul de pornire in turul muzeului, ce expune multe fotografii în format mare, alb-negru, ale domnului Saint Laurent, facute de celebrii fotografi Richard Avedon, Patrick Demarchelier și Jeanloup Sieff.

La etaj, galeriile sunt grupate pe teme. Prima este dialogul de design al domnului Saint Laurent cu arta: ansamblurile caleidoscopice inspirate de Van Gogh, Matisse, Mondrian și Picasso, ce înconjoara tabloul cubist al lui Picasso din 1914, „Instruments de musique sur un guéridon”, care obișnuia să stea în sufrageria domnului Saint Laurent.

Turul de vizita se încheie cu o plimbare prin studioul lui monsieur Saint Laurent, sanctuarul liniștit unde lucra cu echipa. Biroul său, de o simplitate absoluta, o bucată de placaj înfășurată cu muselină, este decorat cu prețioasele sale bibelouri și talismane, inclusiv cu bastonul mentorului său, Christian Dior.

Atelierul este cea mai simpla incapere din casa, departe de somptuzitatea parterului sau de stralucirea tinutelor expuse in galeriile tematice care taie rasuflarea prin eleganta absoluta a liniilor, prin calitatea impecabila a tesaturilor si broderiilor manuale puse in valoare de taieturi si culoare.

Atelierul lui monsieur YSL este preferatul meu din acea casa. Pe un perete intreg sunt ferestre, din podea pana-n tavan, incadrate de perdele din voal alb si draperii grele din catifea khaki, ce dau spre curtea interioara plina de verdeata. Atelierul este contrapunctul ce echilibreaza compozitia decorului casei, si confirma atentia la detalii regasita in creatiile sale.
Au revoir, monsieur, et merçi!

 

Photo credits:  Musée Yves Saint Laurent Paris, Thierry Olivier, New York Times, personal archive Ruxandra Chiurtu