Probabil ati auzit despre Corabia doar la buletinul hidrologic, cand se prezentau cotele apelor Dunarii, sau nici macar. Eu am aflat prima data de micul orasel cand aveam vreo 7 ani si ma jucam cu copiii, la tara, la bunici, pe malul Dunarii, unul dintre partenerii de joaca fiind din Corabia. Dar am ajuns acolo abia in urma cu o luna, raspunzand amuzata unei invitatii primite din intamplare, la un press trip autohton cu aceasta destinatie. Si asa am pornit, intr-o dimineata insorita de aprilie, cu zambet inainte, sa-mi descopar tara.

Pe drum, ne-am oprit mai intai in comuna Islaz, unde am aflat, de la profesorul de istorie al scolii satesti, ca in dimineaţa zilei de 9 iunie 1848, s-a dat citire Proclamaţiei de la Islaz, ce propunea schimbări radicale pentru societatea românească. Tot atunci s-a format un guvern revoluţionar provizoriu, care îi cuprindea pe ofiţerii Gheorghe Magheru şi Nicolae Pleşoianu, pe preotul Radu Şapcă, pe Ştefan Golescu, Ioan Maiorescu, Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell. Alături de numele acestora străluceşte cel al lui Nicolae Bălcescu, cel care a ales Islazul ca unul din punctele de pornire ale revoluţiei paşoptiste.

Mai târziu, în 1877, Sergentul Major Bejan Florea aflat la conducerea unui pichet al armatei române de la Islaz, murea apărându-şi ţara de turci. În semn de recunoştinţă pentru faptele lui de vitejie, Regina Elisabeta a dăruit Islazului o coroană de bronz care se găseşte şi azi la Biserica “Sf. Trei Ierarhi”, din localitate.

Drumul spre Corabia a continuat prin peisaje de verde proaspat de primavara, cu pasuni si cai la pascut si abia cand am ajuns la hotelul din port, unde am ramas peste noapte, mi-am dat seama ce dor imi era de Dunare si de linistea adanca pe care o poarta apa asta cenusie.

Am mers sa vedem ruinele cetatii daco-romane Sucidava, ziduri groase de caramida stralucind in soare, presarate intr-o poienita de pe deal, important punct strategic si economic dacic, cetate consolidata apoi pe vremea imparatului Aurelian, intre 257-275 d.Hr.

Cetatea adaposteste o cameră termală, o bazilică paleocreștină, precum si o fântână secretă, unicat in Europa, o adevarata capodoperă inginerească, menită să aprovizioneze cu apă așezarea în timpul asediilor. Aici, printre ziduri vechi, toate ne inconjoara si ne poartă în îndepărtate epoci ale civilizației.

Fântâna secretă a fost construită în secolul VI, si se ajunge la ea printr-un tunel ce coboară în plan înclinat 26 de metri, până la o adâncime de 18 metri, fiind situată la 14 metri în afara zidului de sud al Cetății Sucidava. Astfel locuitorii castrului se puteau aproviziona liniștiți cu apă pe sub pământ fără ca dușmanii să știe acest lucru.

Apa este rece, buna si in limpezimea ei se oglindește istoria, lăsând să iasă la suprafață și legendele care vorbesc că apa din fântână are puteri nebănuite si îi uneşte pe cei despărţiţi, oferindu-le un trai armonios împreună.

Orasul este foarte curat si mi-a placut sa hoinaresc cateva ore pe strazi, fara vreo tinta anume, descoperind o multime de case vechi, boieresti, absolut superbe, inconjurate de gradini cu tufe imense de liliac.

Mi-a placut Corabia. Este un escape perfect pentru weekend, linistitor, revigorant si surprinzator prin reconectarea cu natura si istoria, bun de adaugat la seria #calatorintaramea.

In zona: Cabana Bulvanu, din pădurea Reşca, se afla la 50 km de Corabia, este fosta cabana de vanatoare a lui Ceausescu.

Tot in zona, pe drumul din Corabia spre Slatina, la 30 km de Slatina, se afla Manastirea Brancoveni. Boierii din familia Brancovenilor construiesc, in secolul al XV-lea, ca loc de refugiu, ansamblul arhitectural Brancoveni. Inceputurile vietii monahale de la Brancoveni se pierd in veacurile indepartate ale istoriei, manastirea fiind refacuta de catre boierii Craiovesti.

Biserica cea mica, inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, a fost ridicata in anul 1700 si a devenit ulterior bolnita manastirii, unde se faceau slujbele pentru monahii bolnavi si ranitii de razboi adapostiti uneori aici. Pictura din bolnita, lucrata in fresca, intr-un remarcabil  stil bizantin, este de o valoare inestimabila, aceasta fiind lucrata de mesterii Scolii de la Hurezi, condusi de grecul Constantinos.

 

Photo credits: arhiva personala Ruxandra Chiurtu