Furculita a devenit mai des folosita incepand cu secolul al XVII-lea, si are un stramos avangardist in tepusele pe care romanii le utilizau pentru a scoate melcii din cochilie ca sa-i savureze apoi pe indelete la renumitele mese-petreceri ce durau zile intregi. La doar 200 de ani distanta, in secolul XIX, americanii aveau seturi de tacamuri cu 30 de feluri de furculite, pentru creveti, homari, sardine, scoici si stridii. Sarah Coffin, curator la Cooper-Hewitt, National Design Museum New York City explica acest numar impresionant si adevarata obsesie pentru furculite prin faptul erau un marker al statutului social, al educatiei si bunelor maniere.
Oricat de multe ar fi furculitele asezate langa o farfurie, regula este simpla: intotdeauna incepem de la margine, cu ultima din stanga si apoi le luam pe rand, spre interior.

Incepand asadar din stanga, iata-le pe primele patru: furculita de stridii, furculita de cocktail & escargots, creata in stil art deco de Georg Jensen in 1930, furculita de peste si salata si furculita lunga de creveti ce permite servirea lor cu usurinta dintr-un bol.

Urmatoarele patru, tot de la stanga la dreapta: furculita de servire, pentru somon feliat subtire, carne rece si garnituri ca lamaile sau muraturile. Urmeaza furculita de sardine, ai carei dinti lati permit apucarea fileurilor lungi de peste, furculita de homar, foarte subtire si lunga, pentru a scoate carnea de homar din carapace si furculita de caracatita.

Review dupa articolul “Stick a fork in it” din seria www.natgeofood.com

 

Photo illustration: Rebecca Hale, NGM staff/natgeofood.com, arhiva personala